Perioada anului în care totul moare sau the season of the witch – apele întunecate și tulburi ale Scorpionului. Cel mai misterios și periculos dintre toți, sau cel puțin cel cu cea mai rea reputație. Ca toate celelalte arhetipuri doar parțial nefondată.

Scorpionul este un semn de apă fixă. Gheața sau mlaștina – ambele descrieri potrivite. In ambele totul e unul.

Asocierea primară a apei este cu emoțiile, așa că atunci când aplicăm acea calitate de fixare emoțiilor obținem lucruri extreme. Frica fixă ​​devine paranoia, pasiunea fixă ​​devine obsesie, dragostea fixă ​​devine posesivitate. Toate acestea sunt lucruri destul de periculoase de simțit.

La fel ca Berbecul, Scorpionul este condus de Marte. Dacă Berbecul este explozia cardinală de foc, este just do it, mitraliera care necesită multă muniție și se epuizează rapid, Scorpionul este cealaltă parte a intensității marțiale și a războiului, focalizarea și controlul fix, mintea care elaborează strategia , este lunetistul care are nevoie de o singură lovitură bine țintită. Și nu este doar un lunetist, este și un detectiv, care te poate nimeri legat la ochi pentru că știe unde vei fi, ți-a urmărit pașii și și-a dat seama de tiparul tău de mișcare.

Întregul proces prin care vânează arahnidele este o descriere potrivită a Scorpionului. Răbdător, atent la detalii și profund perceptiv – urmărind cel mai bun moment pentru a lovi.
Majoritatea scorpionilor își ucid prada cu cleștii, de obicei folosindu-și înțepăturile doar în apărare. Când cleștii nu sunt destul, înțeapă cu un venin care este diferit de cel al unui șarpe. Acesta va bloca canalele prin care intră ionii spunând celulelor musculare să se miște, paralizând prada și lăsând-o vulnerabilă.

Dar vulnerabilitatea merge în ambele sensuri și, deși faptul că scorpionii se înțeapă este doar un mit – carapacea lor este de fapt suficient de grea pentru a rezista propriilor lor înțepături și sunt imuni la propriul venin – au o slăbiciune majoră în a nu fi capabili. să-și regleze temperatura corpului, făcându-i extrem de sensibili la mediul extern, în special la temperaturile ridicate care îi pot ucide prin supraîncălzire (și suprastimulează sistemul nervos, rezultând în convulsii, ceea ce îi face să pară că se înțeapă singuri #mythbusted).

Dacă în celelalte semne de apă avem marea cardinală a Racului din care am ieșit cu toții, sau râul de conștiință care curge veșnic prin care plutim din Pești, atunci în Scorpion avem o fântână sau un tunel de emoții.

Ideea ca Scorpionii țin ranchiună și nu pot renunța la lucruri se trage exact din această profunzime de emoții. Dacă scapi ceva într-o apă stătătoare, acesta va fi resimțit prin tot corpul acesteia și păstrat în adâncuri, unde în cele din urmă va fi transformat – de aici și poveștile despre transformare și regenerare care îi sunt asociate.

A nu fi capabil să-ți reglezi propriile sentimente poate fi mortal în sine, motiv pentru care controlul este de fapt o măsură de siguranță. Când lucrurile nu pot fi controlate în interior, ele trebuie controlate în exterior. Uneori, cea mai bună formă de control este a rămâne ascuns – fie că vorbim la propriu, fie că vorbim despre a ști ceva.

Dar adevărul este – și dacă Scorpionului îi place ceva, acesta este adevărul –  că Scorpioul este cel mai determinat dintre semne. Toate semnele fixe sunt o concetrare a elementului respectiv. Dacă Leul are o forță fizică primordială alimentată de Focul suprem, Taurul o răbdare pașnică culeasă de la Venus, iar Vărsătorul un nonconformism intelectual luat de la Saturn , Scorpionul are o foamea nesățioasă a lui Marte. Deoarece Scorpionul este un vânător cu o dorință profundă de a înțelege lucrurile la cel mai profund nivel, se va scufunda în orice mister care trebuie descoperit și alimentat de calitățile pătrunzătoare ale lui Marte, nu se va opri până nu va dezvălui tot ce dorește, va vâna straturile cele mai profunde ale adevărului și îl va urmări până la esența sa, fuzionandu-se în cele din urmă cu el.

De aici asocierea Scorpionului cu secretele și ocultismul. Într-un fel, corectând Balanța, care alunecă pe suprafața multor lucruri, Scorpionul sapă direct și încearcă să găsească țesutul conjunctiv. Mai târziu, în Săgetător vine setea pentru libertate.

Uneori misterul ascuns este mintea umană, ca în cazul lui Freud care a avea Scorpion în Ascendent, iar uneori sunt date, ca în cazul lui J. Edgar Hoover care a avea patru plasamente în Scorpion.

Dar această intensitate este exact motivul pentru care planete precum Luna sau Venus își au căderea și detrimentul acolo. Luna vrea să aibă grijă de lucruri și să ofere o experiență confortabilă, în timp ce Venus vrea să găsească un teren comun și să se relaționeze cu cât mai multe lucruri posibil. O Lună în Scorpion va păstra emoțiile până când acestea vor da pe-afară, în timp ce Venus va iubi o singură persoană pentru totdeauna (nu până când moartea îi va despărți).

Ideea modernă potrivit căreia Scorpionul este condus de Pluto nu este complet greșită, deoarece cele două sunt cu siguranță legate. Richard Tarnas îl definește pe Pluto ca „arhetipul energiei primordiale, forța universală de viață care impulsionează orice evoluție și transformare. Pluto reprezintă principiul puterii în sine, al forței elementare, al libidoului primar și al agresivității și este în esență identic cu noțiunea lui Freud despre id. Este energia dionisiacă a vieții, puterea șarpelui, Kundalini. Obligă, împuternicește, copleșește, transformă; distruge și reînvie. Pluto guvernează instinctele și forțele naturii.”

Pluto este o planetă cu mișcare foarte lentă, drept pentru care are o influență generațională. O putem vedea cel mai concret in generația născută între 1983 și 1995, când Pluto s-a aflat in Scorpion, marcându-și teritoriul cu un impuls emoțional intens și o determinare care ar putea părea exagerată pentru cei cărora le lipseste această influență.

Indiferent de plasare, Scorpionul este semnul căutătorul de mistere, al cercetătorului, al detectivului, al psihologului, și al cercetătorului lucrurilor văzute și nevăzute. Este cel care este întotdeauna fascinat de pericol, înarmat și blindat cu un ac care este este rar văzut, dar întotdeauna simțit.